click si refresh :)

duminica dimineata...cu viteza melcului turbat mi'am ridicat maldarul de oase din pat si m'am dus direct la birou unde neuronii mei se ciondaneau incercand sa scriu ceva...
primesc un telefon...angelique-"noi suntem in statie, mai vii?!"...se facuse 9 fara ceva (parca) si trebuia sa plec la teatru, iar eu eram in pijamale si inca nu terminasem de scris...uof! "plecati fara mine..."
termin ce aveam de facut si dau sa plec cu tata...stai! patura! caut'o si caut'o acolo unde nu'i! pana la urma s'a dovedit a fi chiar sub nasul meu...ce buimaca eram!...din nou:|...
ajung la usa teatrului tarand dupa mine un ditamai sacul cu o patura...acolo ii intalnesc pe adi, stefana, claudiu, razvan si bogdan (care m'a ajutat sa urc paturoiul ala)...
am inceput prin a juca hep!...nevestejitul hep! :) ...apoi ne'am apucat sa facem ultimele retusuri ale labirintului...mai aveau nevoie de casti...uhm m'am gandit eu ca nu s'ar supara matusa mea daca i le'as imprumuta...asa ca am facut un drum dus si intors...am inceput sa ne amenajam si balconul...am adus 3 scaune si paturoiul...curand ne'am dat seama ca nu aveam nicio cana metalica in care sa facem ceaiul cumparat de stefana...ok...ma duc inapoi la matusa mea sa'i cersesc si un ibric...dupa alte 4 etaje de coborat si urcat am ajuns inapoi la teatru ca un caine care abia terminase de fugarit o pisica...
incet incet balconul se transformase acum intr'o cea de'a doua sala de primire dar pe care n'o puteai vedea, doar auzeai sunetele ce o strabateau...in timp ce ma apucasem sa prepar ceaiul (pe balcon) mi se spune ca a venit prima "victima"...poftim?! gata?! am si inceput?!... zoinx!
il puteam observa pe cel dintai...alin...cum era intampinat de ada dupa 2 paravane cu o placuta de carton, cu formula gravitatiei...era ulterior legat la ochi si preluat de alexandra (tokio hotel!) intr'un scaun cu rotile unde i se puneau niste casti si asculta povestea drobului de sare care avea sa cada...dupa o scurta plimbarica pe hol era adus in balcon...acolo eu, impreuna cu mihai, l'am ajutat, luandu'l de mana, sa ne treaca pragul...l'am acoperit cu paturoiul cel moale si pufos, l'am asezat pe un scaun iar mihai l'a luat in primire-"doriti ceai?!" probabil ca a zis un "da"...iar intre timp eu ii citeam o poezioara...apoi l'am condus inapoi in interiorul teatrului...unde mana mea era acum inlocuita de o sfoara...urmand'o, el a inceput sa auda tot felul de sunete...cum storcea nutzu apa dintr'o carpa (de la un balcon interior) intr'o galeata metalica...pic!pic!pic!...apoi george si alte 2 fete aruncau mingiute....poc!poc!poc!...dupa care gaurica, ajutat uneori si de mine si de ceilaltii, aduna bilutele ca apoi sa le refoloseasca cei de sus...alin a fost preluat de carla care l'a introdus in loja unde i s'au pus in palma rand pe rand puf, pamant si apa (parca) iar de aici era luat de baieti pe targa... uhm cam asta era firul pe care eu il puteam urmari...unul cate unul, colegi, profesori, prieteni ne treceau pragul...
unul din momentele placute pe care mi le amintesc a fost atunci cand l'am revazut pe d'nul gogancea (fostul profesor de fizica) un domn care mereu ne'a adus o boare de voie buna "acum ma aruncati pe geam?!"...tare as fi vrut atunci sa'i raspund "nu d'nule, suntem crocodili buni"(cine stie, cunoaste):P dar m'am conformat prin a'l asigura ca nimic de acel gen nu are sa i se intample...
tot asa profesoara de engleza, d'na ailincutei, ne'a intrebat daca o aruncam pe geam iar intr'un final daca imi poate lua patura ;)) hey! proprietate de privata!...:P
la un moment dat una din "victime" ne'a intrebat "ceai de lamaie nu aveti?!" "uhm...pe'aici nu cresc lamaile"...apoi lucian (care si el a vrut sa parcurga labirintul)- "dar apa nu aveti" "pe aceste taramuri nu curge apa"..."imi dati esarfa jos?!" / "mai e mult?!" "uhm...unele intrebari nu au raspuns"...erau momente imprevizibile ce se cereau amenajate cumva...
chiar ma gandeam ca o sa ma plictisesc cumplit facand acelasi lucru de peste 30 de ori...dar spre surprinderea mea fiecare data a implicat un ceva aparte...
printre picaturi incalzeam apa si pt fete pt ciocolata calda...iar din cand in cand mai ieseam pe hol unde la un moment dat am inceput sa vad totul precum o joaca si sa ma maimutzaresc... eu- "imi acorzi acest dans", razvan-"desigur"... uhm...am incercat sa valsam, netinand cont de rigiditatea mea absoluta in dans...dupa cateva secunde: "lasa'te condusa!" "nu! nu ma las condusa de barbati, eu vreau sa conduc!" "poate ai sa'ti schimbi parerea"... (mda...minte de copchil copac)
aaa da imi inghetase mainile si trebuia sa ma incalzesc cumva:D am inceput sa ma joc cu mihai "ciresica are mere, ciresel vine si cere...cate mere ai furat ciresel neobrazat?!"...si chiar a functionat:)
de asemenea m'am taiat la deget in ciobul unei bile de sticla si era destul de ciudata taietura aia...parea ca tuseste sangele:| iesea asa sacadat si totusi avea ceva debit :))...floris mi'a dat un pansament si chiar si asa se putea observa o pata sangerie:|...imi aduc aminte ca atunci m'am intalnit si cu bogdan care venise sa ne intrebe cum decurg lucrurile pe la noi...ma privea asa ca pe un copil bolnavior care trebuia ingrijit...:D
toata implicarea asta....a tuturor...nu a facut decat sa ma motiveze sa ma alipesc de ei si totodata mi'au zgandarit simtirile amortite in subconstient...acum vedeam, auzeam, simteam lumea altfel...descatusasem cu totii acel nebun din noi...aceasta atmosfera a labirintului s'a infiltrat in fiecare putin cate putin de'a lungul unei singure saptamani...si asa cum am mai spus, trairile astea intense ne'au smuls din cotidian si ne'au tinut captivi in spatiul labirintic...personal, am dat un refresh sufletului printr'un click profund apasat pe dorintele tuturor...
abia astept noul labirint! poate careva sa prinda si sa'mi aduca mai repede luna aprilie?! parca e prea mult de asteptat...