trecutara ele- zilele si saptamanile- si totusi...
ea- amintirea- nu a incetat a fi gustata de noi cei ce am creat'o,
ea inca isi vantura aroma pe la narile constiintei noastre
e precum un izvor de trairi interminabil daca ajungi sa'i dai drumul;
toate marginile ei au fost trasate de vise si dorinte neinfrigurate,
de zambete "tampe" si jocuri ce inca ne flutura sufletul...
ma bucur ca nu o ating doar cu un deget,
ci ca o imbratisez cu toate mainile fiintei mele...
stii?! eram cat pe ce sa pierd trenul catre tine
dintr'o stupida amagire...as fi vrut sa renunt
si fara sa stiu unde aveai tu sa ma intampini...
te'as fi ratacit pe tine, draga amintire,
dar si pe voi, prieteni...
No comments:
Post a Comment