dar adam

asa a inceput totul. am muscat din mar si am plonjat in labirint. am cazut pe pene.

uite un locșor cu niste oameni dragi mie. care se cauta. care gasesc. cica. mi-am pierdut portofelul. ma rog. poate parea destul de putin interesant. si e. dar. asta face ca am ajuns la focsani in ultimile zile. dar. am mancat o prajitura cu mere in fata teatrului. buna. ziua a inceput frumos desi inca auzeam trenul. dupa 13 ore de stat in tren te simti norocos. cand cobori. daradamdaradam. am ajuns in teatru. normal. lumea s-a adunat mai greu. totusi un grup. o echipa. dibdibidi. veselie.

dar adam. tema labirintului era gravitatia. sa vedem de ce cad merele. si mai eles de ce tocmai in mana lui adam. unii zic ca eva e vinovata. altii ca sarpele. altii ca e acelasi lucru. ma rog. serpuind prin culoarele si culisele teatrului cu oameni la fel de pierduti ca noi. tinandu-ne de mana. cantandu-le usor ca sa nu adoarma. ca sa viseze mai intai. si mai apoi. ne-am legat la ochi ca sa vedem mai bine si ne-am dat seama ca o strangere in brate e ceva mai mult decat toate messangerulile si smileyfaceurile posibile. ca muscand din apple ne rupem dintii si nu mai putem zambi.
merele fac dintii mai frumosi. s-ar putea ca si adam sa fi citit asta undeva...
e o carte pe care ar trebui sa o cititi si voi. vorbeste despre un labirint si cred ca o sa va placa. se numeste „magicianul” si e scrisa de john fowles. pentru asta deadlineul e ziua in care o sa fie deja prea tarziu. fiecare e liber. sa o stabileasca pentru el.

asa dar. ratacind prin labirintul asta al nostru personal nu avem decat sa tot adunam pene si mancam mere. daca tot am inceput. sa construim incet calea spre noi.

pentru constructorii de aripi,

bogdan