Instelata trecere prin timp

cercul de stelute era ferecat la fiecare inceput de drum (cand faceam exercitii fizice, cand jucam HEP sau tenis cu mana, samurai sau faceam planuri...) dar si la fiecare sfarsit... pt mine acest cerc nu a reprezentat doar o simpla unire grafica a mai multor puncte negre si goale... a insemnat suflete, vise, dorinte... a insemnat evadarea din banalul cel de toate zilele... a insemnat firul ariadnei in labirintul propriului suflet ametit de multiplele directii ale nelinistii cele de toate zilele... a insemnat flacara olimpului ce a patruns in omul cel de toate zilele... poate se crede a fi o exagerare... credeti?!...nu...nu e o exagerare!... sa'ti stii capul impuiat cu probleme existentiale, sa'ti stii ochii orbiti de mizeria societatii, sa'ti stii urechile asurzite de vociferarile nedreptatii... sa'ti stii porii imbacsiti de praful coruptiei... sa'ti stii inima sagetata de atata durere...oare nu ai vrea sa le spui stop?! oare n'ai vrea sa te dai disparut in cu totul si cu totul altceva macar pentru cateva ore?! sa'ti cureti plamanii sufletului, sa'i mangai ochii si urechile cu un fulg de fericire, sa'i speli pielea cu stropii oniricului care sa patrunda dincolo de structurile musculare, dincolo de oasele lui?!... nu... nu e o exagerare! daca tu nu ai simtit'o...eu da... iar pt mine asta cred ca a fost si este teatrul labirint... o instelata trecere prin timp...