Wednesday 11 March 2009

O gramajoara de amintire...


spunea adi la un moment dat de momente neplacute...uhm nu au fost...nu au avut de unde sa fie...fusesem cu totii injectati cu un ser diferit de cel de pana atunci...ne'am lasat controlati de efectele acelei supradoze de entuziasm nejustificat...de un fel de iubire nemarginita...in grup:D
uhm... totusi eu am avut parte de un moment nasol si totusi caraghios, ce ma privea strict pe mine... iar sambata, din teatrul labirint, avea sa fie inca o gramajoara din cufarul meu de amintiri...
in acea dimineata m'am trezit in niste chinuri sfasietoare...
the smoothest wake-up ever...busita si de un lesin...la ora 5 eram la urgente... in perfuzie...uhm ma smunceam mai ceva ca o gaina dusa la taiat...mda stiu...mereu am tendinta de a exagera...dar durerile alea erau al naibii de indigerabile...corpul meu sustrasese mult prea mult curent iar acum suporta consecintele neglijentei mele...
se facuse 7:30..."cand se termina si perfuzia asta?!"...mama-"ce te grabesti, fiinta?! mai astepta!" "la 9 trebuie sa fiu la teatru"..."uite in ce hal esti! astazi nu mai pleci nicaieri...stai acasa!" vai da aveam niste nervi...cum de ii mai puteam avea si pe aia?!...credeam ca imi fusese deja zdruncinati complet de chinurile alea afurisite... invelita cu o patura rapciugoasa si cu un ac in vena ma gandeam la acea noua zi in care aveam sa imbracam scheletul ideologic al labirintului-legea gravitatiei...mda...tare as fi vrut atunci sa am puteri antigravitationale sa nu ma mai simt tintuita in patul ala schilodit...
in fine...pe la 8 am reusit sa ajung acasa....
m'am bagat in pat...mi'era atat de somn...in sfarsit imi linistisem turbarea aia interioara...
se facuse si jumate...mama "treci si mananca daca mai vrei sa ajungi acolo"...mwahaha! stiam eu ca avea sa'mi faca una ca asta...yupy!
a venit tata sa ma ia cu masina...aaa stai! am uitat obiectele pt labirint...am scotocit prin camera...un cantar, un suport de lumanare, o clepsidra si niste saruri de baie...uhm... oare la ce folos?! la cat de buimaca eram...eee si ele ca sa fie acolo...cine stie:D
dupa lupte seculare in sfarsit ma aflam in teatru :) cat entuziasm pe capsorul meu blond...of course as long as we were all together...zambete...infuzie de energie pozitiva...hep! si alte joculete...vai! dar cand imi era lumea mai draga ma paleste iarasi o durere...nu din nou! pastilele nu le luasem la mine ca na! personajele alea suspecte de la spital imi daduse deja destule...da si suna!...pe cine? pe tata...dar cu ce?!...telefonul era furat:...sheesh abia acum i'am realizat lipsa...o fiintisoara blonduta, viorica, a fost draguta si mi'a imprumutat telefonul... "adu'mi pastile ca mi'e rau" "trebuia tu sa ramai acasa! numai griji imi faci!"...dar...exact cum imi imaginasem a cedat ca na! cate fete are?! mda si nici nu a plecat apoi de langa mine pana nu mi'a explicat cand ce si cum... mica mea ciocanitoare woody:x
ziua a continuat...fiecare ne'am impartit in grupulete ocupand cate un coltisor din teatru...eu am ocupat un colt destul de "colturos" si destul de...in aer liber:P...pe balcon...iar cel pe care il vroiam avea usa blocata...razvan tot tragea de un cablu care iesea prin broasca cand daradadam! buff! razvan se loveste:D amuzanta rau reactia lui destul de..."topaitoare"...paradoxal amuzamentul omului tot mai intens atunci cand unul din aceeasi specie sufera... indiferent cum ar fi fost acum uitasem complet de orice afectiune fizica...caldura sufleteasca a reusit sa aplaneze nelinistile trupului...
finally, with baby steps, scheletul labirintului era aproape imbracat...wow! cat de rapid! de parca am fi folosit vreo bagheta magica sau...cine stie ce ascundeau cei 5 "capi si organizatiei"...claudiu, stefana, razvan, adi si lucian...in maneca lor...
apoi rasturnandu'mi parca o galeata cu apa rece, adi mi'a spus sa le recit oamenilor o poezie...ha-ha-ha! glumea, nu?!...nu... a nu?!...vai mie!...avea sa fie si de'a mea.... zoinx!
in cele din urma ne despartisem fiecare spre bucatica lui de casa....ajunsa in cartier intampinasem un dezastru total...ziua asta se sfarsea cu o despartire chiar de Valentine's Day...uhm chiar conta ziua?!...neah...ci faptul in sine...
infiltrata in sfarsit in casa, cu toata harmalaia de musafiri, la 11 eram bagata in pat...
dupa o zi atat de..."aiurea!" la patrat...ma simteam totusi mult prea linistita...dar de ce?! gandul noului maine ma smulsese din cotidian si ma tinea inca captiva in spatiul labirintului...

P.S1. gestul lui bogdan a fost foarte dragalas...bombone!...uhm sau oare incerca sa se puna bine cu noi?!...uhm...aaa si in acea sambata il cunoscusem pt prima data...imbracat in albastru, cu picioarele goale...cu niste bucle carliontate si ochi albastri...de asemenea emanand vapori contagiosi de bucurie...
P.S2. in timp ce scriam aceasta postare mi s'au ars cartofii in bucatarie si am afumat toata casa: eram mult prea bagata cu mintea si sufletul in ecranul asta...tot albastru: am sa cer despagubiri! :D

1 comment: