Cercul

intr'o lume semisfaramata de bolovanii existentei,
stelute de plastilina se tineau de manuta
si isi carpeau visele intr'un cerc pulverizat
cu o epidemie de sentimente ingenue...
acel cerc sorbea hrana materiei...
chintesenta sufletul...
isi steriliza si ungea cu alifii ranile care scartaiau
sub coltii ruginiti ai timpului...
punea comprese de musetel pe fruntea ratiunii
si ii scadea febra ce ii mistuia visul...
paraliza pesimismul si indulcea uratul...
decapita sincopele constiintei
tragand obloanele dezolarii...
ineca cu premeditare durerea
si spala morbidetea intr'un ocean de beatitudine...
avorta sentimentele fetide ce aveau sa se nasca
din pantecul lanced al realitatii...
dezinfecta ochii cu lumina cunoasterii
si dupa o indelungata claustrare a simturilor
ridica trapele acalmiei...
aducea vibratie prin undele ascunse
dincolo de sfera perceptiei
descatusa energie...energia vietii...
realinia perfect frecventele interioare
ca intr'un cifru secret al echilibrului...

acel cerc isi avea propriul generator:
un soare de un vermillon obstinat
ce zgandarea celelalte stelute in oniric
si le ghida pasii prin energia sa ascunsa
un spirit satios- un varf de piramida
ce'si alimenta periferiile...
pumnul ce tinea nodul sforilor
invartite in tiribomba de culori...