Monday 20 July 2009

Jale, dor si multumiri


S-o dus si asta.
M-am trezit si mi-am dat seama ca dorm ca o proasta.
Am in mine o tornada.
Scriu intre doua ture de somn.
Acum doua ore s-au terminat cele mai frumoase zile ale vacantei mele. Mi le-am petrecut in liceu. Cred ca asta ma face sa iubesc si mai mult locul asta.
Mi-o fost bine pentru ca am fost cu voi. De fapt, de fiecare data cand suntem impreuna pierd notiunea timpului, pierd orientarea in spatiu, ma pierd pe mine, dar totul e ok atata timp cat nu va pierd pe voi.
Ca sa vorbesc pe romaneste, asa cum imi place sa fac de obicei, va zic sincer ca am visat "lalala-ul" pe ritmul melcului si m-am trezit. Mi-ar fi placut sa fie dimineata si sa gasesc pe telefon locul si ora intalnirii noastre. N-a fost asa. M-am trezit chiooora de somn. Telefonul era inchis (nu m-a dus capul sa-l bag la incarcat).
Acum imi pare rau ca am lasat oboseala sa ma tranteasca in pat. Puteam sa stau cu voi si sa rad ca tuta in continuare. Acu mi-s curioasa, sincera sa fiu, cine-i, ma ,prietenu' meu secret? Gata. Mi-a trecut curiozitatea. O durat 10 secunde. Mi-am raspuns singura. TOTI!
Am ars bete, am ras, am plans, am murit, am inviat, am tremurat, am tipat, am enervat, am privit, am cantat. Am adormit.
Am inghitit multe, am acceptat, am tacut. M-am crizat, m-am calmat. Am calmat-o pe Steff intre doua reprize de cearta cu Floris. am sters lacrimi, am daruit zambete, am protejat....am terminat.
In incheiere, vreau sa-mi cer scuze. Stiu ca sunt o crizata si ca imi sare mustarul repede. Va multumesc tuturor ca m-ati suportat.
Am ramas cu multe chestii de pe urma acestui labirint. Am experimentat chestii noi. Am incercat sa ma pun in pielea fiecarei persoane cu care am avut vreun contact de orice fel. Am Inceput sa spun "TE ROG FRUMOS", "SCUZA-MA", "IMI PARE RAU". Am descoperit ca orice sfat e bun...si chiar daca pe moment nu tin cont de el, e bine sa-l pastrez ca PLAN doi. Am inteles ca fiecare om care intra in viata mea isi are rostul lui si ca am dreptul de a-mi desena viitorul asa cum am posibilitatea de a schimba prezentul.
Va multumesc dragilor. Va multumesc pentru noua zile, pentru noua ani, pentru noua vieti...
Utsy, care nu mai are fani, ci prieteni

4 comments:

  1. Am ajuns aseara mai beata decat in zilele in care chiar eram cu adevarat. Eram beata de la atata plans si de la atatea emotii care m-au inundat intr-o singura noapte.
    M-am trezit dimineata, iar in colturile ochilor inca imi mai palpaiau cateva lacrimi ratacite. Acum 5 minute cand m-am trezit iar, acelasi lucru.
    Tot dimineata, dupa ce ne-am trezit, eu si Rox stateam pe pat tacute si i-am zis: hai, imbracarea si sa plecam!
    Aseara, la plecare mi-a zis Ropo ca sunt curajoasa. Astazi mi-am dat seama ca de fapt VOI mi-ati dat curaj. De dimineata ma invart ca o curca prin casa fara rost pentru ca nu imi gasesc locul deloc. As fi preferat sa fi dormit 3 ore pe seara si sa ma fi pus sa ma invart in cerc 5 numai sa nu fi fost nevoie sa plecati.
    De ieri, am murit (referitor la ce zicea Anca) si azi inca sunt moarta. Dar simt ca toate experientele traite in astea 9 zile nu ma invie, ci ma ajuta sa renasc.

    Utsy, referitor la prietenii secreti, toti ne-am fost intr-un fel sau altuia prieteni secreti unii altora.

    ReplyDelete
  2. uhm... am cam rămas fără cuvinte... replica ta 'Utsy, care nu mai are fani, ci prieteni'... m'a emoţionat... >:D< ...

    deşi suntem două firi diferite, am reuşit, cred eu, să ne creem câteva momente sincere de apropiere (mai ales atunci când veneam în drum spre casă) şi să ne cunoaştem cât de cât mai bine...

    P.S. something kinda creepy... nu ştiu de ce, dar îmi răsună în minte râsul tău...

    ReplyDelete
  3. Diana, eu cred ca despartirea e cea care genereaza emotia, bucuria revederii.
    Nu exista rau fara bine asa cum nu exista tinerete fara batranete si viata fara de moarte.
    Imi aduc aminte de primul labirint. Dupa despartire, am plecat impreuna cu Emma si cu Helen. Stiu ca ne-am oprit la o intersectie si ne-am pus pe bocit. Trei nebune plangand in mijlocul strazii. Stateam si vorbeam despre toate momentele frumoase.
    A trecut. Toate trec. Toate vor trece. Noi ramanem noi si tare-mi doresc ca toate legaturile nascute aici sa ramana.
    Ca raspuns pentru comentariul Dianei, Utsy

    ReplyDelete
  4. fetelor..povestea continua!

    ReplyDelete