' A fi sau a nu fi '

A-ti lasa umbra undeva intre lupta pentru starea de confesiune si respiratia profunda a pendulului cosmic, a-ti uita secundele undeva intre cuvantul nerostit si cel tanjit spre ascultare, dar care ti-a fost refuzat: eterna penitenta impusa a Omului. Caci inca de la Nastere ingana Constiinta frageda si nebiruita de nebunia necunoasterii: "Sa fii pregatit sa primesti, sa imbratisezi fereastra magica a Vietii, caci ea singura e energia fluida care erupe inlauntrul tau ca o fantana arteziana fara sfarsit, tasnind in Univers doar sub impulsul gandului."

Insa doar nevinovatia pruncului o poate auzi asa limpede, incat sa simta aproape de sine strafulgererarea sublimului. Aripile sale, nevazute de cei amnezici, simtite doar de ochii propriei minti, ii indreptatesc spiritul , acea adulmecare a mirosului Absolut, cel care e insasi Fiinta Demiurgului, A Zeului sau a Unului. Poate de aceea ne nastem Oameni, caci luciditatea rezida in noi inca din prima clipa a aruncarii noastre pe aceste meleaguri, o luciditate care ne face constienti de faptul ca "setea infinita" pentru "acel ceva " adanc scrijelita pe resorturile sufletului nu poate fi domolita de nimic pamantesc.

Insa frica pentru eterna truda numita Viata ne transforma intr-un dureros cantec ce-si frange aripile numai atingand cu mintea marginile verosimilului, iar singura cale pentru a ne pastra conditia umana este suferinta. Foarte putini sunt cei care cauta necontenit " un nu stiu ce placut" , tulburatorul "nu stiu ce" pe care il vor numai pentru sine si care-i arunca in pragul nebuniei. Uneori, fiinta profund infrigurata de cantecul Absolutului ii simte atat de chinuitor atingerea incat toate corzile trupului i se zguduie. Nu-si mai poate pastra conditia umana atat timp cat refuza sa auda sunetele ce-l pot ridica la nivelui unui SupraOm, caci dorinta de a regasi Absolutul nu-l odihneste, nu-i aduce pacea vesnica, ci il doare de bucurie, iar durerea o gaseste in tipat, iar tipatul il mentine Om.

Unii revin la starea de "bestie", caci nu au puterea de a urma glasul Constiintei, de a cauta Absolutul, si isi blocheaza amintirile, refuzand sa asculte chemarea din interior ce-i zguduie fiinta. Si-atunci se prabuseste in prapastie, iar Demonul Absolut ii devine un idol ce ii ia dreptul de a-si amesteca viata cu a celorlalti. Doar atunci devine SupraOm.