Pika(chu)-Hep!

Uneori speram sa descopar o alta civilizatie. Niste extraterestii care sa imi demonstreze ca exista persoane asa cum imi imaginam eu ca ar trebui sa existe. Dar nu m-am ales cu extraterestii. In schimb m-am ales cu ceva mai extraordinar. Cu o gasca de spiridusi care m-au facut sa ma intreb azi dimineata daca nu cumva am dormit o saptamana intreaga. Bratara alba de la mana mi-a strigat ca a fost real. Labirintul nu a fost o lume noua si fascinanta doar pentru spectator. A fost o lume speciala, creata de noi pentru noi, in care am avut ocazia sa scotocim in imaginatia noastra si sa creem o utopie. Vorba lui Felix, 'un spectacol care m-a facut sa inteleg cat de importanta e o simpla cazatura' o urmez cu cu cea mai mare indarjire. Pentru ca acea cazatura, pentru ca labirintul in sine, mi-a adus aminte ca 'esti cu atat mai tanar cu cat traieste mai mult copilul din tine'. Si copilul din mine, a fost plin de entuziasm saptamana asta. Zgribulind impreuna, in parc, mi-am dat seama ca stateam doar ca sa nu simt ca s-a terminat si pentru ca am reusit sa ma atasez si sa cunosc persoane uimitoare. Ma bucur ca.. 'we'll be back, babe'. Pana data viitoare, tinem legatura pentru ca altfel, 'animalul puterii' al meu, care hipnotizeaza, o sa vina dupa voi pentru a va strange la un 'pika(chu)-hep' in parc si pentru a va aminti cat de bine lucram impreuna, ca un intreg. Bafta.