O noua zi . Ca oricare alta.Nimic deosebit. Doar ca simt un gol.Fluturashi in stomac? nu… e ceva mai mult. E un sentiment pe care nu pot sa-l explic . M-am temut toata viata de acest ceva . Iar acum,tanjesc o eternitate pentru a-l mai simti macar o clipa .E acel ceva care iti taie respiratia,acel ceva pe care multi il asteptam dar nu ne dam seama cand bate la usa.Ii deschidem,intra,se asaza,si pleaca . Urma de cenusa ce o lasa pantoful zgribulit nu o pot matura.Nici macar aspira.E deja intiparita mult prea adanc pe podeaua prafuita .
Din infinitul cer,mi-am ales 50 de Stele. Toate sclipesc,gata sa arda in orice moment.Dar isi amintesc ca fericirea celui din jur este cel mai mare antidot al Nepasarii,al Suferintei .
Va las cu o poezie proprie si personala ,intitulata "Iubirea" :
Un simplu cuvânt
Care face minuni,
O simplă credinţă
Ce strabate-o dorinţă.
O nouă cale
Spre impăcare
Sau cumva,
O incercare.
Un nou regret
Spre Imperfect,
O nouă viaţă
Spre Perfect .
Poate că iubirea
E oarbă,dar e vie.
E antidotul universal
Al Suferinţei,
Al Durerii,
Al Nepăsării.
Oare ar fi timpul
Să învătăm
Ce e iubirea?
Tuesday 14 April 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
waw...
ReplyDelete