if you're walking on thin ice, you might as well dance

citesc ce ati scris si nu-mi vine a crede cate valuri am facut cand am scufundat capul in apa. nu-mi vine a crede cate figuri intalnesc sub apa. imi tin respiratia alaturi de voi. si zambesc. dar deasupra viata continua. si e important, chiar e important sa mergem mai departe. sa stim sa luam cu noi tot ce am descoperit in ceilalti si in noi insine, sa auzim ca afara a inceput sa ploua si sa ne continuam drumul. e un moment luminos pe harta desenata pe tot peretele, dar drumurile merg inainte. si trebuie sa vedem cum investim toata lumina asta in altii. nu o pastrati secreta, nu va limitati doar la cercul nostru. luminati mai departe, ca un foc pe un lac inghetat (care nu stiu cum a putut rezista, nici macar in imaginatia mea). Si priviti in jur, e atata nevoie sa circule labirintul inafara labirintului. Labirintul e doar un nume, e doar un cuvant.. de fapt e vorba de a avea incredere, a da incredere, a te deschide, a deschide, a te juca, a te juca serios, a face lumea sa se miste dincolo de limitele auto-impuse. ca lumea e un labirint si trebuie doar sa gasim locul acela, momentul acela privilegiat in care e nevoie de noi. sa actionam in cadrul acestui mare cerc, sa fim pe cont propriu si totusi impreuna. 

Important nu e sa asteptam luna Iulie ci sa ne bucuram ca e abia a 4a luna din an si mai sunt atatea de facut in lume, in noi, in cei din jur. ei nu trebuie sa inteleaga ce-i aia labirint, ei trebuie sa se bucure ca voi sunteti mai vii, mai luminosi, mai in stare sa deschideti acea cutie blocata. Cred ca in cutia noastra este ceea ce am putea fi. Si nu trebuie sa stingem lumina, cum am facut in acea prima zi de imaginatie. Ci sa facem ce a facut Cora, fara macar sa ii spun, sa asculte muzica dinauntru si sa o deschida fara macar sa-si puna problema ca exista o cheie. Nu avem nevoie de nimic mai mult, decat sa credem si sa vrem.