Odata ce am prins gustul, si ma adanceam tot mai mult in labirint nu am mai vrut sa ies...parca ceva ma facea sa nu mai vreau sa stiu ca exista un drum de intoarcere, ci sa merg tot mai inainte, sa vad ce urmeaza. Sa mai spun ca a fost ceva mirobolant,emotionant?... e de la sine inteles. Toata povestea aceasta s-a imprimat in mine ca un tatuaj,si nu ca cele din copilarie care se aflau in ambalajul de la guma,si pe care ni le lipeam peste tot, iar la prima spalare se stergeau.. dupa cum stim toti, mereu exista doua posibilitati in cazul meu sa fie permanent sau nu.
si-a lasat amprenta helen,cu admiratie si toate cele trebuincioase,asa sa stiti.
No comments:
Post a Comment