Friday 30 April 2010

harakiri-time! Concurs cu premii :D

acest blog a anuntat de ceva vreme ca-si face sepuku si, dupa cum se vede din imaginea de mai sus, gindul nu-i da pace :)
lucrul asiduu la site-ul povestesc-focsaniul.org trece printr-un moment de profund impas. N-avem logo. N-avem mascota. N-avem idei.

*** Acordam un premiu special aceluia care, pina in data de 10 mai ne avanseaza cea mai frumoasa propunere de logo sau/ si mascota pentru site-ul nou. Poa' sa fie poza, poa' sa fie desen, poa' sa fie lucrat in photoshop...ideea e - sa fie! Si o sugestie: MORCOV ***

ce premiu?! Consumatie gratis pentru tine si 2 prieteni/e si 5 dedicatii muzicale fara complexe la petrecerea de sfirsit de blog. Amin! [show more...]

Moeciu

am fost invitat sa sustin un atelier de teatru si creativitate in cadrul unei tabere artistice, la Moeciu, in perioada 19-25 iulie 2010. Pe linga teatru, se va da din coate a expresivitate corporala si din minutze a scris. Tabara costa 700 de RON (cazare/masa asigurate) si am obtinut de la organizatori promisiunea ca vor gasi o modalitate de a asigura si transportul pentru cei din Focsani, in cazul in care vor fi mai multi doritori.
Cu siguranta ca ne vom juca un pic si de-a labirintul prin padure dar ar fi o ocazie buna de a experimenta teatrul si din alte unghiuri decit ceea ce am lucrat impreuna pina acum. De data asta pe bani, fir-ar!

Pe de alta parte, perioada 29 iulie - 8 august....se stie, batem toba mare pentru cel mai spectacol frumos de teatru labirint din Focsani. In cea mai formula completa, of course...... Se anunta o vara mai fierbinte decit in hiturile disco. Se anunta o vara mai de neuitat decit in blockbuster-urile de la Hollywood. Shou!



[show more...]

Saturday 24 April 2010

ba mie, ba mie...

we are the People...? :)

[show more...]

Friday 23 April 2010

badabim badabuuuum

Nu ca zic, dar vreau sa spun:

mi-e dor, mi-e dor de fratii mei din Labirint.
adica voi, aia de departe...

Dragoste si iubire,
Carla. [show more...]

Sunday 11 April 2010

Extra news

Dupa cum a spus si Diana, ne pare rau daca va simtiti jigniti sau ceva de genul, nu e cu intentie rea. Scopul e ca data viitoare sa reparam greselile facute si sa le umplem cu ceva mai interesant. Stim foarte bine prin ce ati trecut si nu va faceti griji ca la fiecare labirint au fost pareri pro si contra. Asa ca, fara suparare la ceea ce am postat. Acum sa nu va vad cu fetele triste pentru ca v-ati descurcat mai bine decat ma asteptam.

Labirintistii mai vechi/ cei care ma cunosc, imi este foarte dor de voi, de zbantzuiala de jocuri de TOT, ABSOLUT TOT si va promit ca la vara nu scapati de mine si de cei care sunt acum a 12-a. WE'LL BE BACK!

va iubesc mult mult mult de tot si astept cu nerabdare revederea fosilelor :)).

P.S: Pisi mic(stie el care) nu te mai bosumfla, be happy ca nu se prabuseste cerul pe tine. Au fost cativa oameni naspa...eh si ce? Da-i in colo, daca nu stiu sa aprecieze munca altora sa fie sanatosi. La vara sa stii ca nu te las o secunda sa fii trista. Sisule... pofta mare ca stiu cat de mult ti-a fost foame..la restul numai bine...siii.... si pe voi va iubesc bai tampitii mei

Ah siii... daca am scris ceva gresit pe ici pe colo,sry, my bad :))(stiu ca sunteti obisnuiti cu greselile mele).

1000000000 KISSES AND HUGS :* [show more...]

Din partea cealaltă a zidului Cetăţii Minotaurilor ...sau Feedback

Uşor scrâşnind din dinţi a nemulţumire că de data asta a trebuit să trec prin labirint şi nu să fac parte din el, ca ultimele 2 dăţi, m-am gândit eu, Diana, numită şi Vasilicca L. Popescu Tubba, născută din Manuela Grădinărescu şi Laurenţiu Ludovic Popescu, să vin cu un Feedback la ceea ce a fost inaugurarea site-ului, după câte mi-am dat eu cea perspicace seama.

Ca să n-o mai lungesc cu prosteala. Per total, a fost frumos, plăcut, vremea a ţinut cu voi, şi mai frumos a fost că l-aţi desfăşurat şi prin oraş şi că momentele s-au contopit cu viaţa de zi cu zi, fără a o periclita.
Totuşi, mai bine o iau pe momente, ca să vă zic exact ce mi-a plăcut şi ce nu.

1. Momentul de început cu Carla, Ada şi Emma. De ce să mint? Mi-a plăcut foarte tare şi m-am distrat copios. Deşi au avut o atitudine impunătoare, m-au făcut să mă simt în largul meu şi să mă desfăşor şi să intru lejer într-o poveste. Emma s-a dat la mine, deşi nu recunoaşte. Foarte mobile fetele, s-au modelat după poveste cu uşurinţă, după cum de altfel mă şi aşteptam.

2. Momentul din staţie. Foarte mişto tipul violent. o chestie. Mi s-au părut uşor cam mulţi în momentul acesta şi că ar fi putut să fie mai răspândiţi niţel pe drum. Ştiu că de obicei sunt mulţi gură cască la astfel de evenimente, dar deja oamenii din staţie se uitau surprinşi la eveniment.

3. Momentul cu excursioniştii. A fost şi el ok. Au fost convingători. Totuşi ar fi fost parcă un pic mai credibil dacă veneau dinspre parcul Bălcescu, căci ar fi dat impresia ca vin de la gară şi unii poate chiar i-ar fi luat drept excursionişti. În rest, nimic de reproşat.

4. Momentul de la intrarea în parc. Ok. Îmi cer scuze celei care l-a avut, dar zău că nu i-am găsit niciun rost. Înţeleg că trebuia să lege omul la ochi, dar ar fi putut fi mai energic momentul, mai jucăuş. Mi-a fost întinsă o foaie cu nişte puncte pe care trebuia să le unesc. Aş fi preferat să desenez ceva sau şi mai bine, să fi fost încă vreo 2 persoane cu ea şi să ne ia la joc, un hep, ceva, energic, să spună că uite ce frumos e afară în parc, chestii de genul, şi apoi totul să se transforme într-o "baba oarba" şi aşa ar fi fost rezolvată chestiunea cu eşarfa.

5. Momentul senzorial. Nimic de reproşat, doar că mi-am pierdut carameaua. Drăguţă treaba cu gelul de mâini şi scoicile, apoi treaba cu sfoara. M-aţi dezorientat total, că deşi cunosc parcul, habar n-aveam unde mă aflam. Mi-a plăcut momentul cu povestirea despre Bălcescu, apoi să ghiceşti anul cu simţul tactil; asta mi-a plăcut tare.

6. Momentul cu maşina. Mi-ar fi plăcut să fie mai energică cea cu care am fost, să pună mai multe întrebări. Sunt multe de zis despre Focşani şi mai ales multe de reproşat. Ar fi fost mai bine să fie dezlegaţi toţi la ochi când erau în maşină. Pentru mine a fost un şoc destul de puternic să trec de la păsărele, părculeţ, verdeaţă, copii, la străzile alea de printre case şi blocuri, urâte, cu găuri, vai de mama lor. Vlad, îmi place cum conduci.

7. Momentul liant. Cel puţin aşa l-am numit. Prima dată nu m-am prins, dar după aceea am presupus că Alexandra e un fel de Focşani nou şi Helen Focşaniul vechi.

8. Maze-ul. Frumos, ca de obicei. Mi-a plăcut tare partea cu cinematograful, aş fi rămas să casc gura acolo, ţinând cont că îmi e dor să merg la cinema. Găbău mi s-a părut foarte potrivit acolo, cu oglinzile şi cu costumul lui. Apoi, Valentina cu ziarele. Mi-ar fi plăcut să mă joc mai mult cu ziarele, să aleg un articol, să decupez. Nu ştiu, ceva mai multă mişcare, acţiune. Urmau apoi Helen cu Andreea cu oraşul chic. Sincer, aici mi-a plăcut. M-am simţit ca o divă şi cu pălărie, şi cu poşetă din piele de ...ceva, cu poze. Era să ies uşor machiată cu markerele, dar mă bucur că m-am ales cu un tatuaj "la modă". Următoarea, Iris. Foarte tare. De-abia m-am abţinut să nu râd. Cu poza lui Dvořák şi suferindă.

9. Finalul. Brusc. Mă aşteptam la ceva un pic mai mult. Nu ştiu, o frază inteligentă să mă facă să rămân pe gânduri, o...nu ştiu, ceva. Nu aşa, parcă nefinisat.

Nu toate momentele au fost chiar in concordanta unele cu altele, dar a fost ok.

Imi pare rău dacă cineva se va simţi jignit cumva de postul acesta, dar am considerat că e în folosul tuturor un astfel de feedback văzut din afară. Mai ales îmi cer scuze celor noi, care nu mă cunosc şi chiar şi celor mai vechi ca mine. Dar se putea mai mult, mai bine. Şi eu, şi Roxu, am resimţit lipsa a ceva: a entuziasmului, a energiei. Labirintul mi s-a părut o joacă domoală, calmă, monotonă, nu ceva spontan, exploziv. Aş fi vrut să plec pe gânduri de acolo, sau cu dorinţa de a schimba ceva din oraş, sau măcar viziunea mea asupra oraşului.

Regret că nu am luat parte la labirint. Probabil că aşa v-aţi simţit şi voi când l-am făcut pe cel din vară, singuri. Dacă stau şi fac un feedback la ce am făcut vacanţa asta....mai bine veneam la labirint, că nu am reuşit decât să mă îngrijorez mai tare în privinţa bacului şi mai ales a deciziei mele asupra facultăţii pe care s-o urmez.

Oricum, sunteţi buni. Asta e clar. Ada, pisicule, *slap, slap*. Că meriţi, că te consumi degeaba. Nici nu am plecat bine de-acolo că îmi e dor de voi. Sunteţi o boală, intraţi pe sub pielea omului, direct în sânge şi ajungeţi în creier şi în inimă. Şi de acolo nu vă mai scoate nimeni. Şi să nu vă mai scoată nimeni că sunteţi minunaţi.

Vă iubesc! Sper că v-aţi distrat şi nu puneţi la suflet critica mea. :*

Aici a fost Diana, în transmisiune directă de acasă, deşi aş fi preferat să fiu tot cu voi...asta e.

(Carla, dacă am făcut vreo greşeală, trage-mă de urechi) [show more...]

Feedback

In primul rand vreau sa va felicit pe batranii labirintului si pe pe cei tineri, m-am distrat de minune azi si ii inteleg pe cei care au venit mai nou cum e sa treci prin prin cateva dificultati. In al doilea rand vreau sa imi permit sa fiu si putin critica si sa va zic ce mi s-a parut mie in neregula.

Si sa incep...cu inceputul bineinteles.

Am inceput printr-un sondaj...foarte tare. Fetele au stiut sa se implice (era si rusinos sa nu...ca doar sunt fosilele labirintului). Mi-a pl seriozitatea celor 3, pana intr-un punct in care nici eu sa fi fost in locul lor nu ma abtineam. Mi-a mai placut faptul ca "ne certam" si nici ele nici eu nu ne lasam mai prejos, foarte tare. Apoi sontajul a luat sfarsit. Mi s-a spus sa merg in parcul Balcescu. Zis si facut.

Momentul din statia de autobuz:
M-am distrat copios cand le-am zis ca eu defapt caut pe domnul "Lupu"(evident o nascocire a img mele). Am inceput sa merg pe la fiecare in parte intreband daca este sau nu domnul Lupu; pana cand "tipul smecher" raspunde "mda...eu sunt, si ce?". Pe urma mi s-a spus ca este un copil rau, un delicvent foarte nepoliticos. Am cooperat ca la carte, le-am dat dreptate si am fost preluata de Nichita care m-a condus putin mai departe de statie si mi-a spus sa merg spre Balcescu.

BAD PART: prea multi oameni, cei care nu stiu de chestia asta cu teatru labirint s-ar simti amenintati etc etc. Trebuiau sa faca si ceilalti care mai erau ceva; aveam impresia ca fete, nush, vor face si ele ceva, vor incerca sa imi arate sarmul lor, ma vor asalta sau...ceva anume. In rest, totul ok.

Momentul copiilor cercetasi:
Foarte voiosi si plini de viata, ei sunt excursionisti din Bucuresti. Mi-a placut ca s-au prezentat toti si mi-a mai placut fata dezamagita a Simonicai care se oftica de inexistenta Mc-ului sau a unui cinematograf. Nu-i prb... am incurajat-o si i-am zis ca exista un restaurant unde poate manca pe saturate si e foarte tare frate. Mariuca a fost fenomenala cum manca o felie de cozonac si nervoasa dom'le ca vrea pizza...s-a saturat de cozo.
Nu am ce comenta aici, mi-a placut fericirea din ei si chiar m-au facut mai happy :D.

Momentul "stau pe banca"(n-am gasit ceva mai incitant):
Buuuun...deci acum vine cineva si ma ia, ma aseaza pe banca si imi da in fata o hartie, o carioca si ma pune sa fac patru linii fara sa iau carioca de pe foaie (erau 9 puncte si toate trebuiau unite prin 4 linii). Am ras, am comunicat...foarte bine a facut ca a vb, ma asteptam sa nu imi vorbeasca:)). Apoi ma leaga la ochi si imi vad de drum.
BAD PART: Ma asteptam ca pe foaie sa ma lase sa imi exprim eu sentimentul pe care il am sau... sa imi spuna ca "uite ce natura frumoasa este...ar fi minunat sa reproduci peisajul" sau makr sa scriu ce simt in momentul de fata. (Nu-i prb...eu am desenat centrul universului pe foaie :)))

Momentul zdranga-zdranga:
Legata la ochi fiind, o alta persoana ma indruma pintr-un zdranganit. Mai merg cativa pasi si cineva ma da cu un fel de crema e maini(cred ca era crema antibacteriana)si imi indica sa bag mana intr-un saculet, care continea scoici. Mai merg ce mai merg, apoi trebuie sa am mare grija pentru ca ma tin de o sfoara care ma conduce spre locul potrivit(mi-a placut ca mergeam pe pamant si in mintea mea am creat o scena, cum ca as fi pe plaja: scoica+ briza+ "nisip"= plaja). Eh..si de acolo ma ia un alt personaj.
BAD PART: Aveti maaaare grija pe viitor sa nu mai dea careva cu capul de crengi :)).

Momentul "lumea cunostintelor":
Un baiat ma avertizeaza ca intru intr-o lume a cunostintelor pe care inca nu le dobandesc. Ma duce la monumentul lui Balcescu si ma pune sa dibuiesc cu degetele pe marmura aia si sa ghicesc anul nasterii. Foarte tare faza asta (si ca sa ma laud...am ghicit:))). Pe urma ma duce la o cantareatzo/dansatoare si ma ia la topait. Mi-a placut la nebunie sa dansez cu persoana respectiva:)). Apoi sunt bagata intr-o masina.
Nu am ce comenta aici...asa ca sa trecem mai departe.

Momentul "Pedagogic-maze":
Intai de toate mi-a placut prajiturica pe care am papat o ...si m-am distrat copios pe seama unei babutze(nush ce era) care tot incerca sa o convinga pe Carmen ca face ea magie sau ceva de genu =)) criminal. Continuam drumul, mi se pun intrebari si apoi ajung pe Peda. De acolo vine Alexandra imbracata in negru (foarte elegant de altfel), dar nu vorbea. Am incercat eu sa o fac sa vb, dar nuuuuu, nicio sansa. Sunt preluata de Helen(mica), imbracata foarte elegant (costumatia sigur e de la teatru :))) si ii admiram frumusetea si ma duce in uimitorul maxe (cu siguranta e mana lui Bogdan, bv bai). Maze-ul a fost foarte ok. Am vazut un filmulet cu vechiul Focsani, m-am intalnit cu un domn care mi-a spus sa uit de trecut (foarte tare Gabau si foarte implicat+ serios). Eh si utie asa ajung in lumea ziarelor (nu m am prea prins ce e momentul ala). Next step lumea modei:))...criminal. Le multumesc fetelor pt micul tur in "fashion world" si pt machiaj. Apoi Iris... femeie ai fost criminala, in special cand ti-ai dat palme. Ai jucat bine de tot.
Si s-a termiant maze-ul si labirintul cu Alex care ma conduce spre iesire.
BAD PART: Ma asteptam ca la Vali sa fie cateva ziare sau img din vechiul Focsani si cateva din zilele noastre. Si Alex la sf sa fi zis ceva cum ar fi "acum depinde de tine cum vrei sa vezi Focsani-ul" sau ceva in genul.

BIG PRB IN GENERAL: Where is the love maaan? Where are my happy people? Nu mai fiti tristi, vroiam nebunie mare oamenii mai vioi...adica c'mon happy people show me your craziness. Oricum in afara de toate astea, va felicit si doresc ca in vara cand voi fi si eu sa imi arati vechiul spirit de labirint. LET'S DO IT RIGHT THIS TIME ;)

Sinceri pupici si hugguri
"Vasilica(cu inimioara pe i) Trompetzica" :)) [show more...]

Friday 9 April 2010

revanşa

cred cumva ca va eram dator cu un speech de final. aşa că îmi iau revanşa.
nu aveam atat de multe de zis, cat de simtit.
voiam sa va multumesc in principiu ca sunteti niste oameni faini de care ma ataşez de fiecare dată când vin şi pentru că mă încărcaţi cu atâta energie pozitivă şi atâta viaţă.
atât de fapt voiam să vă spun. mulţumesc.
mă bucur că v-am cunoscut, mă bucur că v-am revăzut, mă bucur că o să ne revedem.

şi ca să fie în ton:
http://www.noob.us/humor/a-million-thank-yous/

p.s.:daca stati pana la 1milion o sa se intample ceva... [show more...]

Friday 2 April 2010

today seems so much like spring!

ciripit piţipongit de păsărele hiperactive... cer infantil care papă chupa-chups şi se pătează pe limbă de albastru... copăcei micuţi şi drăgălaşi cu muguri de zâmbete tinere şi neliniştite şi... licurici insomniaci care împart pupici electrizanţi la borcan... hihihi <3

oh! oh!...Paşte Fericit cu mulţi Bugs Bunny fericiţi care aduc ouă colorate şi fericite! hihihi <3


o(^.^)o


~ 'cause I'd get a thousand hugs

from ten thousand lightning bugs
as they tried to teach me how to dance

a foxtrot above my head
a sock hop beneath my bed
a disco ball is just hanging by a thread ~
(Owl City - Fireflies)
[show more...]