Acesta de mai jos este textul cel minunat. Nu stiu daca e bun sau daca urmeaza instructiunile voastre. Nu stiu daca merge. Sper sa mearga. Are si titlu. E putin ciudat, cred. Va iubesc, va doresc si va duc dorul. Gata. Acuma cititi.
Ţeapă, fraiere.
Da, ţeapă. Ţi-ai luat ditamai ţeapa când ai intrat în labirint. Ştii de ce, mă? Că aici nu-i ca-n poveşti, mă. Nu vine nimeni să-ţi pună aţa-n mână ca să ieşi la capăt şi nici ceară n-ai să-ţi faci aripi. Nu vine nici Ariadna, nici Ileana Cosânzeana, nici Muma Pădurii. Eşti numa’ tu, mă. Numa’ tu! Ştii ce-nseamnă asta? Înseamnă că eşti pe cont propriu, fraiere! O să facă ce vor din tine. O să te facă să-ţi pui întrebări şi-o să te facă să ramâi aici, bă. Aici... Înţelegi? O să te facă ciudaţii ăia să te iei în braţe tu pe tine în lipsa lor. O să te facă să mergi în iad şi-apoi să cauţi comori. O să te facă să mergi pe drumuri pe care ai mai mers, dar pe care nu le-ai văzut niciodată. O să te facă să vezi drumuri pe care le-ai mai văzut, dar pe care nu ai mers niciodată. O să te facă să închizi ochii şi să mergi pe unde simţi. Aşa-i că acuma ţi-e frică? Hai că ştiu, mă, că ţi-e frică de întuneric. Ce? Crezi că pe mine nu m-au aburit la fel?
Tu ai văzut cum e aici? E ciudat, mă. Ciudat tare de tot. Adică, uite. Uită-te la ei. Stai. Uită-te la mine! Uită-te la tine! Te vezi? Vezi ce ţi-au făcut deja? Ai început să borăşti „pe care”, ai început să alergi după tipe prin parc, ai început să te ridici şi să-ţi dai drumu’, ai început să crezi că se poate face orice, ai început să te întâlneşti cu moartea la ore fixe, ai început să slăbeşti, ai început să te crezi mare ventilator.
Vezi, mă? Acuma nu mai e cale de întoarcere. Mai ştii pe unde-ai mers?
Nimeni nu mai ştie. Acuma şi eu şi tu şi ei suntem în acelaşi punct. Nu ne mai uităm înapoi că nu se mai vede nimic, ne uităm doar în sus. Doar acolo se vede fabrica de nori pe care noi am construit-o. Poate doar aşa să mai scăpăm. Pe nori.
Thursday 21 January 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Am nimerit aici din întâmplare. Am citit, am apreciat, dar parcă ar fi mers şi fără acel atît de ostentativ "mă". Poate e doar părerea mea.
ReplyDeleteDealtfel, văd că aici se proliferează cultul labirintului. Ia spune tu, mă, ce reprezintă simbolul labirintului? :)
Numai ibne.
Ups, Andrei, nu ne-am facut intelesi. Nu stim mai nimic despre 'cultul' labirintului - e vorba mai degraba de o mina de oameni strinsi in jurul ideii de teatru-labirint (am facut o serie de spectacole anul trecut si am ramas contaminati). Cit despre cultul si simbolul labirintului, te invitam pe tine sa impartasesti
ReplyDeleteCarlita...mie mi`au dat lacrimile....mi`am amintit multe clipe frumoase petrecute cu totii ...8-> imi este cam dor... si cam tare.. de toti ... :( sa castigam la loto, sa cautam comori si banuti de aur, sa jelim mortaciuni, sa ne intalnim cu Mefisto, sa vb cu Moartea, chiar si sa fim "hipnotizati" .. ;)) sa mergem cu trenu, sa fim "pescuiti" de un mim, dar cel mai important... sa ne scriem propria viata :) nu sa ne`o scrie altul, ci noi, in fiecare zi ... :-<
ReplyDelete